Sub influenţa a doi ani de C.N.U.

17 iunie 2011, ultima zi a anului şcolar 2010-2011, ultima dată când am intrat în pe poarta liceului ca elev al clasei a X-a. Nu este vorba despre orice pauză între zilele de liceu, ci despre vacanţa în care îţi iei bun rămas de la ciclul inferior al liceului şi priveşti, mai atent, spre viitor. Căldură mare afară, iar neizbăvind temperatura nu îţi rămâne decât să te gândeşti la ceea ce se mai întâmplă. Brusc îţi dai seama că jumătate din anii din liceu au fost epuizaţi. Trist. Trist pentru că fiecare clipă alături de CNU se sedimentează în mintea şi sufletul tău. La jumătatea vacanţei de vară ajungi să îţi dai seama că ai vrea să sosească cât mai repede septembrie, indiferent de excursiile şi taberele în care îţi valorifici timpul.

Prins de mrejele nostalgiei, îţi dai seama că puteai să faci mult mai multe în ultimii doi ani sau, poate,  să dormi mult mai mult. Îţi reaminteşti ce s-a mai întâmplat, începând cu momentul când un boboc a păşit pe porţile vestitului şi uimitorului Colegiu Naţional „Unirea” până în momentele în care ai observat că ai îmbătrânit: acum înveţi dimineaţa, nu?

Mai sunt doi ani, doi ani care vor trece mult prea repede. Parcă ai dori să opreşti timpul, chiar dacă încerci să alungi un pic din plictiseală alergând după un fluture pe care să îl fotografiezi într-un moment de neatenţie ( asta, dacă găseşti vreunul neatent )  sau realizând un filmuleţ cu fotografiile şi clipurile video pe care le-ai găsit pe HDD în timpul „curăţeniei de vară”.

Trecând peste amintiri, fişa cu operele literare ce trebuie citite pentru noul an şcolar îţi face cu ochiul. Eziţi să o bagi în seamă, chiar dacă mai ai mai PUŢIN de DOI ani până la momentul X. Tema de vacanţă la matematică arată frumos în foliile de protecţie, dar când te apropii observi că sunt prea multe caractere, iar afară este atât de frumos. „De mâine mă apuc de carte. Promit!” sunt cuvintele cu care mai câştigi sau pierzi  o zi din seria celor  în care te aşezi la birou şi începi să răsfoieşti paginile. Nu ai acelaşi spor, eşti lipsit de motivaţie şi derutat de faptul că peste un an vei fi major. Te gândeşti că vor veni examene şi examene, iar cărămizile liceului nu vor mai fi lângă tine… O viaţă se perfecţionează.

Este caniculă şi ştim foarte bine că dozatorul de pe holul liceului nu este recomandat, dar ţi se face dor câteodată de el ( de reţinut: cofeina nu este recomandată pe caniculă).

În concluzie, pot spune că am pornit de la idee şi am terminat cu alta: CNU is UNFORGETTABLE, CNU este cel mai bun liceu de pe plaiurile vrâncene şi nu numai, iar viitorul este strălucit.

Închei cu binemeritatele urări „Felicitări!” şi „Succes!” absolvenţilor examenului de Bacalaureat ( aşa cum veşnicul tânăr CNU s-a obişnuit, 100% promovabilitate), bobocilor ce vor păşi din toamnă în sălile de clasă, celor ce trăiesc visul unirist, profesorilor şi uniristilor din întreaga lume. Mă înclin. Voie bună!

(sursa imagine: cnu.lufo.ro)